Toţi bărbaţii au încercat şi încearcă să înţeleagă femeia. De unde vine, unde pleacă, ce scopuri are, ce e dispusă să facă pentru a ajunge la ce îşi doreşte. Cine ar putea răspunde la toate aceste întrebări mai bine decât o femeie!?
Din păcate puţine sunt femei adevărate, şi asta nu din punct de vedere fizic. Să fii femeie nu ţine de virginitate, de frumuseţe ieşită din comun sau de câţi bărbaţi ţi-au intrat în pat. Că degeaba eşti frumoasă dacă eşti proastă! Să fii femeie înseamnă să te pui pe tine deasupra tuturor, singurul tău scop să fie bunăstarea ta, dar, evident, din încercarea de a fi cu adevărat.. să ajungi un fals. Şi chiar dacă este într-o continua luptă să-şi poată păstra feminitatea şi graţia. O femeie trebuie să fie capabilă să înebunească un bărbat, să se joace cu minte lui, dar niciodată cu sufletul. Să poată purta o discuţie şi pe cea mai seriosă şi filozofică temă lăsându-i partenerului de discuţie un gol, o dilemă a cărui răspuns să-l aibă doar ea, dar fără să fabuleze. O femeie trebuie să aibă o urmă de mister, o siguranţă solidă, ceva al ei.. să nu poată fi confundată sau uitată vreodată. Să-şi folosească mintea nu trupul. Trupul să fie doar cireaşa de pe tort. Să facă totul în favoarea ei fără ca nici măcar să-ţi dai seama, mereu ea să pară nevinovată, pură.. cel puţin în aparenţă. Trebuie să-ţi controleze perfect sentimentele, dar fără a fi perversă. Dar şi când iubeşte.. să iubească cu toată fiinţa, să-l facă cel mai fericit bărbat, să reuşească să-i acapareze atât mintea cât şi sufletul. Să se implice treptat într-o relaţie şi să aibă mereu opţiunea de a alege, cum vrea ea sau deloc. Să poată alege dacă pleacă, când pleacă, unde, de ce şi pentru cât timp. Poate pentru câteva zile.. sau poate nu se va mai întoarce niciodată. Şi o dată cu plecarea ei să nu dea niciodată impresia de regret, să aibă mereu zâmbetul ca cea mai dură armă!
