tag:blogger.com,1999:blog-15103908321105214962024-03-13T03:53:28.034-07:00Steleverzi.Văd steleverzi. Cum? Tu nu le vezi?!Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.comBlogger19125tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-57107813366785474882015-03-10T10:33:00.002-07:002015-03-10T10:35:12.535-07:00primul. N-am mai scris de mult, îmi era dor să vorbesc cu mine..<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQpiMYkjPRnQsH57T1-ig65tT_-Vpq4yAI84_Mv-RhTRXolQCtYCwUwSXhQxC9KoUFWgr5S-76auYnGI1vY7n7tCcjpYVlhYM7xOZEnw1ErSfegh_Ya7uMCPyDNXkBQ0Wvl_soJBljMmw/s1600/10994772_812040242184608_65059820_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQpiMYkjPRnQsH57T1-ig65tT_-Vpq4yAI84_Mv-RhTRXolQCtYCwUwSXhQxC9KoUFWgr5S-76auYnGI1vY7n7tCcjpYVlhYM7xOZEnw1ErSfegh_Ya7uMCPyDNXkBQ0Wvl_soJBljMmw/s1600/10994772_812040242184608_65059820_n.jpg" height="320" width="240" /></a> Citeam postările vechi și zâmbeam, eram atât de sumbră, atât de masochistă și atât de confuză în ceea ce privește dragostea. Am afirmat că nu o să mă îndrăgostesc niciodată că bărbații vin și pleacă, dar de unde aveam să știu? De unde aș fi putut ști că în puțin timp o să întâlnesc tot ce îmi lipsea, persoana care îmi dă liniște și adrenalină în același timp.<br />
<br />
Omul cu care mi-aș putea petrece tot restul vieții fără să mă plictisesc și pe care să îl iubesc în fiecare zi mai mult. Omul pe care îl fac zilnic prost dar care dacă nu ar fi prost nu l-aș iubi absolut deloc, dar îl iubesc. Îl iubesc cum n-am iubit niciodată și nici nu credeam că o să o fac, îl iubesc pentru fiecare mesaj dulce sau pervers, pentru fiecare atingere tandră sau jucăușă, pentru fiecare țigară fumată împreună, pentru fiecare criză de râs pe motive banale, pentru orele petrecute atât de simplu și de care nu m-aș sătura niciodată. Îl iubesc pentru că n-am întâlnit niciodată pe cineva la fel, pentru că e tot ce îmi doresc și aș putea renunța la tot pentru el. E dragostea aia pe care o visam, dragostea nebună, cu adrenalină, cu pasiune, perversitate dar și tandrețe și inocență.<br />
Îmi amintesc relațiile anterioare și îmi provoacă milă felul în care credeam eu că iubesc, răneam, profitam.. iubirea nu are loc de așa ceva, iubirea poate emana doar liniște și căldură. Aș putea scrie ore despre el, despre zâmbetul lui, despre ochii schimbători, despre mâinile aspre, despre sărutul pe colțul gurii ce provoacă atâția fiori și aș ajunge la aceeași concluzie. Îl iubesc.<br />
<br />Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-16340335892580223872014-10-28T10:32:00.001-07:002014-10-28T10:36:17.782-07:00Viitor. Aș putea spune că am fost aproape de ideal, de idealul meu, dar aș minți, sau cel puțin nu aș spune întreaga poveste. Adevărul este că eram disperată după un strop de afecțiune, puțină compasiune și pentru iarna din mine și am ajuns să iau fără să mă gândesc, fără să pun în balanță consecințele și avantajele, fără să regret, tot ce mi s-a oferit într-un mod dezinvolt și oarecum suspicios.<br />
Am văzut în el ce nu am văzut în nimeni, duritatea și afecțiunea cum lovesc ambele deodată, ambiția și neîncrederea, puritate și efemer, ideal și totuși imperfect.<br />
Deși am ascultat fiecare cuvânt spus de el, am refuzat să iau în considerare și primul sfat pe care mi l-a dat, am refuzat să renunț la ceva chiar daca nu vedeam nici o continuitate, deși sunt ferm convinsă că persoana lui ar fi putut să fie tot ce am nevoie, ar fi putut să mă protejeze, să ofere cel mai pur și intens sentiment, să mă sprijine și chiar să mă ajute să evoluez oferindu-mi liniște, genialitate și un strop de spontaneitate.. în același timp, la fel de convinsă sunt și de faptul că în formula în care eram, atât de departe și cu caracterele noastre îmbibate în orgoliu și mândrie nu am fi avut nici un moment de pace. De ce ți-e frică nu scapi, nici eu nu am scăpat de pierderea celui mai interesant om și de cuvintele dure, fără rost..<br />
Ar fi absurd să caut un vinovat, s-a petrecut inevitabilul și consider că e cel mai bun lucru care ni s-ar fi putut întâmpla. Nu sunt pregătită, sunt cuprinsă de frică de viitor, de eșec, sunt debusolată și n-am idee pe ce drum să o apuc, nu poți cere siguranță când fix asta îmi lipește și fix de asta am nevoie. Nu pot să mă gândesc la un viitor în compania cuiva când eu nu știu ce fel de viitor mi-aș dorii, nu pot să promit niște chestii în care nu cred, pe care nu mi le doresc, cel puțin în momentul de față. Sunt îngrozită de tot ce ar putea urma și tot ce vreau este să-mi pun ordine în țeluri, dar cum să fac asta când din toate direcțiile se cere, mi se cere, suflet, afecțiune, sfat, grijă, siguranță, și cum să ofer cireașa de pe tort când eu încă nu am construit blatul..<br />
Sunt un spirit liber și nu concep să fiu legată de picior când cerul deja nu mai este o limită.<br />
<br />
Sunt convinsă că o să ajungă să citească asta, de aceea închei spunând că: Sufletul tău pereche s-ar putea să nu te considere sufeltul său pereche.<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCBbph5V8WnMkGo1BhjiiICoEYA_7pIdYBrmcfgGaoM7yOX4HWvxtKRF9M8qYdebq8pDJf9klbk5tL3wGPq-q5n3tpQ08c7JiGX9XbC18bGGlc2Z3Q-4SdFVIU_P6vmJjbNwLLS1p6bqc/s1600/945343_582652155101052_1934041207_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCBbph5V8WnMkGo1BhjiiICoEYA_7pIdYBrmcfgGaoM7yOX4HWvxtKRF9M8qYdebq8pDJf9klbk5tL3wGPq-q5n3tpQ08c7JiGX9XbC18bGGlc2Z3Q-4SdFVIU_P6vmJjbNwLLS1p6bqc/s1600/945343_582652155101052_1934041207_n.jpg" height="400" width="400" /></a></div>
Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-58718055884868061942014-09-17T13:06:00.003-07:002014-09-17T13:08:09.590-07:00Monolog.Ce mai poţi să faci când nu mai poţi să faci nimic?<br />
<br />
Când până şi cel mai mic cuvânt spus greşit, cu o intonaţie nelalocul ei, cu o mică urmă de sarcasm poate să strice tot zâmbetul cu care ai ieşit dimineaţă pe usă, chiar şi nemachiată şi ciufulită. Atunci când simţi că oricât ai încerca tu să păstrezi bunătatea din privire ea parcă tot alunecă printre degete şi te face să dai şi celorlalţi senzaţia că ceva nu e ok, dar in fond cui îi pasă cu adevărat dacă e sau nu?<br />
Atunci când vrei doar să vorbeşti cu cineva dar tu nu poţi vorbii cu nimeni pentru că ai un nod în gât de fiecare dată când ating un subiect legat de tine şi de ce e în capul tău. Atunci când cauţi o melodie să descrie perfect ce simţi ca măcar aşa să ştie şi altcineva ce demoni ai în tine, şi cât te chinuie în fiecare noapte, cât te tachinează şi cât pun sare pe rană. Atunci când ai vrea ca măcar o dată să poţi şi tu să plângi, să dai afară tot, să te linişteşti şi să dormi pur şi simplu, să-ţi lingi rănile cu lacrimi sărate dar tu nu poţi, tu nu eşti capabilă să plângi. Dacă plângi eşti slabă, ţine în tine, macină fiecare colţ al sufleţelului dar fără să ştie nimeni, descurcă-te singură, înfruntă singură fiecare gând de abandon, de laşitate. <br />
Cum câştigi o luptă când de ambele părţi eşti tot tu?<br />
<br />
Întunericul, noaptea sunt considerate ca fiind un sfătuitor bun, dar de fapt ele sau tot tu găseşti soluţia? Noaptea nu face decât să aducă linişte, dar nu ştie nimeni că pe tine liniştea te seacă, te omoară prin simpla prezenţă. Liniştea te face să uiţi şi să respiri, să se adune tot aerul în piept şi să ai senzaţia de mormânt, de apăsare.. de gol şi în acelaşi timp de aglomeraţie. <br />
Prea multă lume a căror feţe nu-ţi inspiră nimic, care nu au sens nici direcţie. Prea multă lume, prea puţini oameni.<br />
În fond ăsta tot un dialog cu mine va rămâne, tot în mintea mea for dansa toţi monştrii.<br />
Tăcerea este cel mai puternic strigăt.<br />
<br />
<br />Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-68436749131894033042014-03-26T09:34:00.000-07:002014-03-26T09:34:04.293-07:00Iubirea e un moft. Toţi criticăm oamenii falşi, sau mă rog, pe cei cu 2 feţe, dar să fim serioşi toţi suntem aşa.<br />
Nu o să pot niciodată să fiu cu două persoane la fel, pentru că personalitatea mea este o enigmă ce variază în funcţie de starea mea de spirit, de omul cu care vorbesc, de felul în care-mi vorbeşte el..<br />
Acest lucru mă înnebuneşte, fac confuzie între cum ar trebuii să fiu şi rănesc oameni care nu merită sau iubesc oameni care sunt nişte javre. Am ajuns la concluzia că sunt masochistă, continui să încerc, să persist, să repar ce nu se poate şi după-mi dau pălmi dar totuşi îi găsesc scuze.<br />
Urăsc când am lângă mine o persoană ce merită totul şi nu sunt în stare să-i ofer nici un sfert din cât aş putea pentru că îi compar între ei, şi el mereu ajunge pe primul loc, în contrast cu restul care ar fi de zece ori mai buni. Nu degeaba se spune că iubirea orbeşte.. În ciuda dorinţei mele am ajuns să cred că iubirea este doar o etapă, un moft mai bine zis, ducem lipsă de iubire şi o căutăm ca orbii în primul care apare în faţă şi are textele la el. Iubirea este un mit, nu o să mă vezi niciodată să fiu îndrăgostită, toţi bărbaţii trec şi vin, unii se opresc pentru a-ţi aminti că le eşti cu mult superioară. Că tu deţii controlul şi ei sunt doar piesele de şah ce se sacrifică pentru regină. Tu îi înnebuneşti şi îi laşi să moară.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVclS1YGDF3jd5MGTo04hg_3gM1dSVzn_PccxzSSN7yK87uescZtYJAGTF2dyNnbhNvKikmNsO2NYCnDzByAbSN9QzkOfIrQHuagPuuVT_M4iWB8iRiW6Gm6G5soJNkD7o8Yo2_OjYoKQ/s1600/arts-salt-584.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVclS1YGDF3jd5MGTo04hg_3gM1dSVzn_PccxzSSN7yK87uescZtYJAGTF2dyNnbhNvKikmNsO2NYCnDzByAbSN9QzkOfIrQHuagPuuVT_M4iWB8iRiW6Gm6G5soJNkD7o8Yo2_OjYoKQ/s1600/arts-salt-584.jpg" height="225" width="400" /></a></div>
Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-91470612680436363832014-02-27T09:59:00.000-08:002014-03-26T09:47:38.981-07:00Ciudaţii de noi. Am auzit că oamenii ameţiti şi copii spun mereu adevărul..<br />
Fiind puţin din amândouă aş vrea să mă descarc mie însămi..<br />
<br />
Dar nici nu ştiu de ce vorbesc atât despre el când ar trebuii să vorbesc despre mine.. defapt despre mine când sunt cu el..<br />
Dragostea noastră este ciudată.. atât de ciudată încăt mereu îi spun că îl iubesc până mâine.. iar 'mâine' o să mă întrăgostesc din nou de el..şi rămânem blocaţi în acelaşi cerc, el nu poate renunţa la mine iar eu.. eu nu pot să neg că ţin la el.. şi ţin la el în modul 'orice ar face îi găsesc o scuză, pentru că ştiu că pentru mine e altfel'. E genul de iubire nebună. geloasă, posesivă, palpitantă, cu şotii.. şi ajunge chiar să fie o obsesie. Chiar dacă toţi spun că asta nu e iubire.. e felul nostru de a iubii. Prefer să mă chinui în fiecare zi, să mă cert, să mă bat şi să mă întristez din orice nimic dar să ştiu că pentru iubirea asta eu am luptat, merit tot.. fiecare centimetru şi milimetru a fost scris să fie al meu. E genul de iubire pe care restul nu o înţeleg.. pentru că ei nu ştiu, nu înteleg şi eticheteză greşit.. Iubirea nu ţine cont de nimic, dar dacă este iubire adevărată are legi nescrise.. iar una este să nu te laşi influenţat de nimeni şi să asculţi doar inima, iar dacă ea spune că mai merită o şansă.. atunci calcă-ţi pe orgoliu şi încearcă.. iar şi iar şi iar până o să reuşiţi sau nu o să vă mai iubiţi!<br />
Suntem atât de ciudaţi împreună dar mai bine să fim etichetaţi ciudaţi decât să fim separaţi şi trişti.Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-52330665089126558892013-11-23T10:46:00.001-08:002013-11-30T00:00:10.799-08:00Am obosit.<br />
Am obosit să fiu eu, atât de complicată încât până şi mie îmi e greu să mă înţeleg. Am spus şi o să mai repet, până o să ajung eu să mă îndrăgostesc în adevăratul sens al cuvântului o să treacă mult timp. Am obosit să-mi pun speranţele în fiecare om ce-mi apare în drum doar din frica de a nu rămâne pe afară. Am obosit ca de fiecare dată când fac acest lucru să fiu lovită din toate părţile pentru a mi se reamintii că asta nu este pentru mine.. pur şi simplu nu sunt făcută pentru a ţine la cineva. Perechea mea sunt tot eu. Nu există ocazie de care viaţa nu profită pentru a-mi da pălmi, chiar pumni. Am obosit să mă întorc mereu de unde am plecat cu speranţa că voi mai găsii măcar puţină iubire pierdută.. rătăcita.. care îmi va fi destulă să merg mai departe şi să nu fie niciodată aşa.<br />
Am obosit să fiu înconjurată de oameni proşti, atât la propriu cât şi la figurat.. Încapabili, aiuriţi, buni de nimic! Nici măcar pentru a critica. Doar papagali cu tupeu şi cu lipsă de raţiune. O turmă de oi, fără pic de voinţă.. N-ar putea nici să facă o propoziţie cap coadă fără să se gândească puţin sau să-şi dea cu părerea între ei dar aminte să fie în stare să asculte..<br />
Am obosit de aceeaşi dimineaţa care se tot repetă.. acelaşi autobuz plin cu oameni adormiţi care habar n-au încotro se duc, care au învăţat mecanic drumul şi nici măcar nu conştientizează că viaţa trece pe lângă ei, şi nu vor rămâne decât cu regretul că nu au făcut nimic! N-au fost cu nimic mai buni ca restul.<br />
Am obosit chiar şi să mă zbat să reuşesc, nu văd nici un rezultat. Am obosit să dau din picioare să arăt lumii că viaţa nu înseamnă doar să exişti.. Ai nevoie de pericol, risc, imprevizibil, spontaneitate..<br />
Am obosit ca atunci când cineva mă întreabă ce fac să răspund cu ''Bine'' doar pentru simplul fapt că orice răspuns aş da, oricât de complex şi complet ar fii nu impresionează cu nimic, nu ajută cu nimic.. feedback-ul va fi tot jalnic. Am obosit să-mi fie frică de vocile calde, de mângâieri. chiar şi de zâmbetele fără nici un motiv, pentru că ştiu sigur că vor ceva înapoi, vor să-mi ia şi ce mi-a mai rămas.. Am obosit să simt durerea asta în piept pe care oricât aş încerca nu o pot explica, e o durere ciudată.. de nevindecat.<br />
<br />
Am obosit să vorbesc singură.. am obosit.. vreau să mă odihnesc.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgleNS0cpT6kIdA2RycnOLybygdREqkdRyk7gjveuMFYxayyBbSfgQxb6VX_0spbvuIz2SnZxRifgMNxMpozwOKCBeFiZhAmy4jhEpkIJDk19dH7sSOP2ING4oGFk7nuGdVYnp9j6XXJGE/s1600/large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="302" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgleNS0cpT6kIdA2RycnOLybygdREqkdRyk7gjveuMFYxayyBbSfgQxb6VX_0spbvuIz2SnZxRifgMNxMpozwOKCBeFiZhAmy4jhEpkIJDk19dH7sSOP2ING4oGFk7nuGdVYnp9j6XXJGE/s400/large.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-60868547192819577062013-08-31T08:32:00.001-07:002013-09-01T01:11:25.464-07:00Femeia.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;">
Toţi bărbaţii au încercat şi încearcă să înţeleagă femeia. De unde vine, unde pleacă, ce scopuri are, ce e dispusă să facă pentru a ajunge la ce îşi doreşte. Cine ar putea răspunde la toate aceste întrebări mai bine decât o femeie!?</div>
<br />
Din păcate puţine sunt femei adevărate, şi asta nu din punct de vedere fizic. Să fii femeie nu ţine de virginitate, de frumuseţe ieşită din comun sau de câţi bărbaţi ţi-au intrat în pat. Că degeaba eşti frumoasă dacă eşti proastă! Să fii femeie înseamnă să te pui pe tine deasupra tuturor, singurul tău scop să fie bunăstarea ta, dar, evident, din încercarea de a fi cu adevărat.. să ajungi un fals. Şi chiar dacă este într-o continua luptă să-şi poată păstra feminitatea şi graţia. O femeie trebuie să fie capabilă să înebunească un bărbat, să se joace cu minte lui, dar niciodată cu sufletul. Să poată purta o discuţie şi pe cea mai seriosă şi filozofică temă lăsându-i partenerului de discuţie un gol, o dilemă a cărui răspuns să-l aibă doar ea, dar fără să fabuleze. O femeie trebuie să aibă o urmă de mister, o siguranţă solidă, ceva al ei.. să nu poată fi confundată sau uitată vreodată. Să-şi folosească mintea nu trupul. Trupul să fie doar cireaşa de pe tort. Să facă totul în favoarea ei fără ca nici măcar să-ţi dai seama, mereu ea să pară nevinovată, pură.. cel puţin în aparenţă. Trebuie să-ţi controleze perfect sentimentele, dar fără a fi perversă. Dar şi când iubeşte.. să iubească cu toată fiinţa, să-l facă cel mai fericit bărbat, să reuşească să-i acapareze atât mintea cât şi sufletul. Să se implice treptat într-o relaţie şi să aibă mereu opţiunea de a alege, cum vrea ea sau deloc. Să poată alege dacă pleacă, când pleacă, unde, de ce şi pentru cât timp. Poate pentru câteva zile.. sau poate nu se va mai întoarce niciodată. Şi o dată cu plecarea ei să nu dea niciodată impresia de regret, să aibă mereu zâmbetul ca cea mai dură armă!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuzQKySorWjWRf5di1yHups8SXKQapPnl1wAq9JVIJyVFyTxYwSGZhdiDySriZIm5zu6oQg4rQw8HRFHZtYoNYMYc9SIKtad_dGsJV1pk0mlwRQkORXWcTdBXfA9dfqFzsHu1ZNzoDdO4/s1600/ds.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuzQKySorWjWRf5di1yHups8SXKQapPnl1wAq9JVIJyVFyTxYwSGZhdiDySriZIm5zu6oQg4rQw8HRFHZtYoNYMYc9SIKtad_dGsJV1pk0mlwRQkORXWcTdBXfA9dfqFzsHu1ZNzoDdO4/s400/ds.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-48267363867413061682013-08-11T10:00:00.002-07:002013-08-11T11:13:47.074-07:00Evadare. Întins pe pat într-o noapte rece cu geamul deschis.. poţi evada!<br />
E atât de linişte.. tot ce auzi sunt doar paşii oamenilor ce trec prin faţa blocului. Paşii unor oameni a căror poveşti îţi sunt interzise dar totuşi accesibile, cel puţin pentru imaginaţie.<br />
<div style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;">
Hm, tocuri! După puterea sunetului şi intervalul de timp în care a trecut pe lângă bloc pot spune că se grăbeşte.. Poate o aşteaptă iubitul la câteva străzi distanţă şi a cam întârziat. Are în jur de 23 de ani, blondă, frumoasă cu o viaţă liniştită, prea liniştită pentru ea.. caută altceva. O iubire agitată, bolnavă. Are nevoie de energie, de spontaneitate.. ar fugi în lume chiar acum, dar n-are curajul. Sau poate e doar o umbră pierdută în întuneric ce se grăbeşte spre răsărit.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Paşi grei.. cu siguranţă de bărbat! Un alt dependent de alcool. Caută şi el un loc unde să-şi odihnească picioarele masive.. parcă tot alcoolul s-ar fi dus în picioare, ce viaţă tristă trebuie să aibă. A ajuns la 40 de ani şi nu s-a căsătorit niciodată, singura femeie de care s-a îndrăgostit vreodată l-a părăsit.. era bolnavă iar gândul că-l va face să sufere după ce ea nu va mai fi era prea mult pentru ea şi a preferat să dispară din viaţa lui, dar au trecut 20 ani de atunci.. înainte de asta era un bărbat vesel, copilăros şi foarte chipeş. Dacă nu s-ar fi refugiat în alcool ar fi fără dar şi poate pe prima pagină a revistelor de modă prezentând costume bărbăteşti şi lenjerie inimă. Acum tot ce are este o casă amărâtă care e prea departe. Se aşează pe o bancă şi adoarme instantaneu. Ce viaţă tristă..</div>
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ7cvGRqJ5gO-7sJ_z-x25VBMuLl5IWVd68uUTTPPb3u8OGRpIKT0MOzrLLt9zsfdjAP0iiTN7eqon9HE44HjadmgGDwcsCp0Tcm3jez4Dro9DmMX1UBHjMf7sF80XQQmoK5FiZanlyKU/s1600/82df463120dd3767d2062d97435e-post.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><br /></a>
<br />
Mersi Edi!Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-52261965577483704262013-08-11T09:32:00.002-07:002013-08-11T09:32:23.589-07:00Cine eşti!? Nu de mult am auzit o întrebare cam ciudată.. "Cine eşti tu?"<br />
Toţi se repezeau să răspundă, dar primeau mereu replică..<br />
- Eu sunt creştin!<br />
- Eu te-am întrebat cine eşti tu nu ce religie ai.<br />
<br />
-Eu sunt copil!<br />
-Eu te-am întrebat cine eşti tu nu la ce grad de maturitate ai ajuns.<br />
<br />
-Eu sunt fiul părinţilor mei!<br />
-Eu te-am întrebat cine eşti nu cine sunt părinţii tăi.<br />
<br />
-Eu sunt Ioana!<br />
-Ştiam asta deja. Eu te-am întrebat cine eşti nu ce nume ai.<br />
<br />
-Eu sunt iubitor de cărţi!<br />
-Eu te-am întrebat cine eşti nu ce iubeşti.<br />
<br />
Deja devenea aiurea. Nici un răspuns nu era mulţumitor. Şi stresant era că replicile erau date cu zâmbetul pe buze.. ca şi cum ea ar fi ştiut răspunsul dar era prea lacomă să ni-l dezvăluie. Răspunsurile continuă..<br />
<br />
-Eu sunt om!<br />
-Te-am întrebat cine eşti nu ce eşti.<br />
<br />
-Eu sunt elev la.. !<br />
-Şi ce-i cu asta? Eu te-am întrebat cine eşti nu unde înveţi.<br />
<br />
Se aude clopoţelul de pauză.. frustrarea şi stresul era atât de mare că se citeau în ochii mei. Cine eşti tu? Ce întrebare.. şi ca răspuns din partea ei am primit doar o alte întrebări. "Dacă nici tu nu ştii cine eşti tu atunci cine va şti!? De ce spui ce iubeşti, ce eşti, ce nume ai dacă eu te-am întrebat cine eşti? Ce ai spus tu sunt doar pasiuni, lucruri pe care le ştie toată lumea. Cine eşti ştii doar tu!"<br />
Ce ar trebuii să însemne asta? Cine sunt eu? Au trecut lunile şi eu încă nu am găsit un răspuns care să rămână în picioare.. Tu? Tu cine eşti!?Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-40687429729457643842013-08-07T02:32:00.000-07:002013-08-11T10:16:51.868-07:00Vreau.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;">
</div>
<div style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;">
<br /></div>
Vreau multe, poate chiar prea multe pentru un copil atât de mic.<br />
Vreau să am linişte în viaţă, să nu trebuiască să mă cert cu toată lume pentru lucruri banale, pentru că eu vreau aşa şi ei nu. Vreau să am curajul să ies în faţă, să ţip în gura mare, să audă toată lumea că da! Eu vreau să cânt! Eu vreau să fiu cineva! Vreau să nu fiu doar o poză în albumul şcolii! Eu vreau să fiu mai bună ca voi! Şi aşa o să şi fie.<br />
Vreau iubire, dar nu iubire de o vară.. ce trece cu ultimul apus din august. Vreau o iubire permanentă, loială.. o iubire ce nu moare doar pentru că timpul trece. O iubire atât de pasională încât să reziste pietrelor aruncate în ea, o iubire ce mă consumă, mă agită, mă face să plâng, să simt că pentru iubirea aia eu chiar am luptat.. şi o merit, e a mea! Să existe libertate! Libertate.. ce cuvânt perfect.<br />
<br />
<br />
"Vreau să gust mai întâi viaţa apoi iubirea în care doar tu crezi.. doar tu vezi un viitor comun eu sunt praf! Văd doar STELEVERZI."Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-67480510988819944992013-04-27T09:14:00.000-07:002013-04-27T09:15:24.425-07:00După faptă şi răsplată.<div style="text-align: center;">
La dracu'! Nu m-am schimbat deloc deşi au trecut zilele, lunile, chiar anii. Am impresia că o să râman la fel, cu acelaşi caracter pe care nici măcar eu nu mi-l înţeleg.</div>
<div style="text-align: center;">
De ce trebuie să rănesc, să văd cum îi smulg şi ultimul strop de speranţă, de compasiune. De ce ajung să-i fac să mă urască, sau cel puţin să mă evite? Sunt un monstru, şi mi-o repet în fiecare zi ca nu cumva să uit. Nici n-aş avea cum când văd în fiecare zi urmările faptelor mele. Începuturile vor fi mereu de vis, aceeaşi fată veselă, cuminte, copilăroasă, care mereu te întelege şi are chef de joacă, dar după? După ar trebuii să-mi amintească cineva că nu totul e după cum vreau eu, nu pot să contolez şi să manipulez pe toţi şi toate.</div>
<div style="text-align: center;">
Sunt un montru, şi mai am şi pretenţii. De parcă n-aş putea pur şi simplu să-l las în pace după ce l-am rănit, rupt, desfăcut, şi mai apoi refăcut, cusut, acoperit cu tot ce am mai bun în inima mea, care apropo, e cam seacă de lucruri bune. Încă mai aştept ceva de la el, ca şi cum tot el îmi e dator cu o explicaţie. Atâtea scenarii în capul meu, toate dar toate, plănuite cu lux de amănunte, cum să fac iar pe victima când doar eu am făcut rău, el doar s-a apărat.. Sunt un monstru, o ciudăţenie a naturii.</div>
Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-63775599928651640962013-04-27T08:52:00.003-07:002013-04-27T08:52:40.135-07:00Povestioarăă - final. A rămas în uşă cu lacrimi în ochi şi inima ruptă, nu ştia ce să facă. Simţea că înnebuneşte, fiecare loc, obiect, cuvânt îi amintea de ea. Ştia că odată cu ea, pleacă tot ce iubeşte, dar nu putea să facă nimic, o cunoştea, nu-l va ierta niciodată. Rămâne căzut pe jos până dimineaţa, viaţa lui nu mai avea sens. <br /> După alţi câţiva ani, vede în parc o femeie cu un copil, semăna prea mult cu Bianca, de aceea se apropie firav încercând să vadă mai bine .. <br /> Era ea, aceaşi femeie frumoasă, parcă neatinsă de trecerea anilor, dar şi un copil .. Ştia că o pierduse pentru totdeauna acum, probabil avea o familie, şi era fericită , nu avea rost să se apropie.. <br /><br />- Mamii, de ce am venit aici?<br />- Pentru că aici, eu şi tatăl tău ne întâlneam mereu ..Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-44306828136375515712013-04-27T08:52:00.001-07:002013-04-27T08:52:04.229-07:00Povestioarăă 6. Dar nu avea să ţină mult . Acum timpul era cel care-l schimabase pe el, nu mai venea pe acasă, mai tot timpul era plecat. Nu mai era persoana caldă, devenea din ce în ce mai distant. Motivul era altă femeie, una cu care stătea tot timpul . Bianca cand a aflat deja simţea cum cerul cade peste ea, era distrusă.. <br />Printr-o minune Liviu vine seara acasă, beat şi bătut.<br />- Iubireee, fă-mi şi mie o cafea.<br /> Dar nici un răspuns, Bianca era închisă în cameră, plângea într-un colţ. După multe strigăte şi bătăi în uşă, ea deschide. <br />- Ce-i cu tine ?<br /> Dar nu primea nici un răspuns.. Ea iese din cameră cu o valiză, pleca . <br />- Unde pleci? Mă părăseşti? Vorbeşte cu mine firar a dracului !<br />Dar nimic.. ea iese pe uşa, spunând doar un banal :<br />- Să fi mai fericit cu ea, Adio.<br />- Nu poţi să pleci. Eu te iubesc, nu pot să trăiesc fără tine.Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-83704706320902308652013-04-27T08:51:00.001-07:002013-04-27T08:51:29.136-07:00Povestioarăă 5. Lacrimile cădeau tot mai repede din ochii ei, în sfârşit i-a spus. Chipul i se înseninează când Liviu îi ia mâna..<br />- Nu poţi să mori .. nu poţi, nu acum.. Când în sfâşit poţi fi a mea, şi eu te iubesc.. Te iubesc de când mă ştiu, mereu ai fost lângă mine, dar niciodată cum aş fi vrut. Mi-a fost frică, credeam că dacă îţi spun ce simt, pun în pericol tot ce avem noi, nu vroiam să mă respingi .<br /><br /> Plângeam amândoi ca doi copii, cu sughiţuri şi frică. Buzele lor s-au împreunat pentru primul lor sărut, era prima dată când simţeau aşa ceva, prima dată când timpul era doar un vizitator. După sărut Bianca respira tot mai greu, murea..<br />Doctorii îl scot afară pe Liviu, încercând să-l cameze, atmosfera era mai tristă decât şi ar fi putut imagina cineva. Strigătele lui se auzeau în tot spitalul, dar nu era de ajuns, nu putea să creadă că moare, tocmai acum.<br /> Dumnezeu ia văzut şi a făcut lumină..<br /> După o lună Bianca iese din spital, era fericită, nu doar pentru că trăieşte, că a trecut peste asta, că i s-a întâmplat o minune, ci şi pentru că îl vedea în faţa ei. O aştepta la poarta spitalului cu un buchet de crini albi în mână. <br /> Erau în sfărşit împreună, prini de speranţă, vise şi iluzii. Vroiau tot timpul din lume să şi-l petreacă împreună, fără probleme, doar cu multă iubire.<br /> Erau cei mai frumoşi împreună, mereu zâmbeau, chipurile lor radiau de fericire. Aşa au trecut anii . Şi ei erau tot împreună, dar acum era altceva. Erau căsătoriţi, aşa cum îi promisese el de mult. Erau o familie fericită.. Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-75290835801392548932013-04-27T08:50:00.001-07:002013-04-27T08:50:31.882-07:00Povestioarăă 4.- Nu trebuia să faci asta .. mai ales pentru mine.<br />
- Ba da, nu pot sta fără tine. Fără să mă faci să râd din orice nimic, fără să-ţi povestesc totul, fără să pot fi eu însumi .Dacă Daniela nu poate înţelege asta, nu e problema mea.<br />
În clipa următoare erau îmbrăţişaţi, încercând să-şi potolească dorul. Buzele lui se apropiau uşor de faţa ei.. În sfârşit visul ei devenea realitate, vroia să oprească timpul, dar nici măcar o eternitate nu ar fi fost de ajuns. Buzele lui, lipite de fruntea ei, o face să deschidă ochii, dezamăgită de situaţie, deci era adevărat.. Niciodată nu va fi altfel, nu avea cum.<br />
- Off, surioara mea nebună.<br />
- Da.. surioara ta..<br />
Timpul trecea tot mai repede când erau împreună, în sfârşit era totul normal, cum vroiau toţi să fie. Erau mereu unul lângă altul, mereu cu zâmbetul pe buze. Aşa a trecut iarna, dar nu avea să mai treacă mult timp, era totul prea bine .<br />
<br />
-Alo?<br />
-Vin-o repede, Bianca a avut un accident .<br />
<br />
În 10 minute a ajuns la spitalul unde era ea, nu ştia dacă e grav, dar deja simţea cum o parte din el se stinge. Când intră în camera ei, o lacrimă aleargă pe obraz.. Era de nerecunoscut, avea arsuri pe majoritatea feţei. Maşina în care era a derapat şi a luat foc. Era grav, doctorii nu îi dădeau şanse la viaţă.<br />
- Heii .. cum te simţi?<br />
- Ştiu că n-o să scap..<br />
- Nu vorbi aşa, tu poţi. Ştiu că poţi ..<br />
- Nu .. Vreau doar să ştii că te iubesc..<br />
- Şi eu te iubesc, doar eşti surioara mea.<br />
- Nu .. te iubesc. Iubesc ce eşti tu, ce sunt eu lângă tine, cum zâmbeşti.. te iubesc.. mereu te-am iubit.<br />
- De ce-mi spui asta abia acum?<br />
- Pentru că acum, nu mai am cum să te pierd, nu mai poţi să fugi de mine.Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-12922085773343497042013-04-27T08:49:00.001-07:002013-04-27T08:49:37.734-07:00Povestioarăă 3. Soarta a făcut ca Bianca sa audă conversaţia celor doi. Simţea că este vina ei, şi credea că cel mai bine este să se îndepărteze de Liviu, că este mai bine pentru toţi, mai puţin ea, dar trebuia să o facă . În următoarele zile a făcut tot posibilul să-l evite, şi-a schimbat până şi numărul, pe internet nu mai intra, iar la şcoală încerca să se facă nevăzută. El era îngrijorat, avea aproape o săptămână de când nu ştia nimic de ea. Când o căuta acasă, mama ei îi spunea mereu că e plecată, nu ştia ce să mai facă . Disperarea l-a făcut să meargă la cea mai apropiată prietenă a ei, unde află ce se întâmplă, şi cum din greşeală, Bianca a auzit tot, şi cum crede că este în plus, că decât să-i spună el că ar trebui să nu se mai vadă, mai bine pleacă ea.<br /><br /> Era hotărât să vorbească, să facă ceva, a aşteptat în faţa casei dimineaţa, când trebuia să plece la şcoală. Bianca, cum l-a văzut, s-a panicat, dar în acelaşi timp era fericită, că-l vede după atâtea zile, şi se apropie firav.<br />- Ce cauţi aici?<br />- Nu ştiam ce să mai fac, eram disperat, de o săptămână nu ştiu nimic de tine.<br />- Uite .. mai bine uită că trăiesc.<br />- Nu pot, şi nici nu vreau . Sorina mi-a spus tot .. nu trebuie să faci asta.<br />- O iubeşti, nu pot sta între voi .<br />- Ne-am despărţit..<br /><br /> O linişte le învăluia inimile, ea vroia doar să îl îmbrăţişeze, să-i spună tot, cât îl iubeşte, şi cât de dor i-a fost de el .Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-91267955638193470552013-04-27T08:48:00.001-07:002013-04-27T08:48:42.470-07:00Povestioarăă 2. Încep să se plimbe împreună, povesteau, râdeau, erau ca doi copii.. Fără griji sau probleme. Timpul zbura când erau unul lângă altul . Erau atât de apropiaţi, toţi spuneau că ar fi cel mai frumos cuplu, dar asta nu avea să se întâmple, cel puţin pentru Liviu, chiar îşi iubea prietena .<br /> A doua zi la şcoală, Liviu se ceartă cu Daniela, prietena lui, făcând un adevărat circ. Motivul era chiar Bianca. Daniela ştia ce simte ea, şi nu vroia ca cei doi să-şi mai piardă timpul împreună.<br /><br />- Tu nu vezi cât aberezi ? Ştii bine că e cea mai bună prietenă a mea.<br />- O fi, dar petreci mai mult timp cu ea decât cu mine, iubita ta.<br />- Sunt eu de vină că tu nu vrei să ieşi ? Sau că nu vrei măcar să vii la mine, sau eu la tine ?<br />- Ori rămâi cu ea, ori renunţi la mine.<br />- Nu crezi că exagerezi?Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-1694498669325014362013-04-27T08:47:00.002-07:002013-04-27T08:47:48.942-07:00Povestioarăă. E o altă poveste, o poveste cu un final nu tocmai ca în filmele alea siropoase pe care le-am urmărit cu toţii măcar o dată . <br /> 12 Noiembrie 2004, o zi rece, şi posomorâtă, nu prea bună pentru o plimbare, dar ce altceva să facă. <br /> Bianca hoinărea aiurea pe străzi, cu gândul atât de departe încât nu era prea atentă pe unde merge.. Avea un zâmbet specific de adolescentă îndrăgostită, se gândea la Liviu, prietenul ei cel mai bun . Se ştiau de mai bine de 5 ani, erau mai tot timpul împreună, fără ca el să ştie ce simte ea cu adevărat. Oricât de sincer era zâmbetul ei, ştia că este în zadar, el nu se va uita niciodata la o fată aşa simplă ca ea. Şi în plus, avea prietenă de doi ani .. Trebuia să-l uite, nu era genul să strice relaţii.<br />Stricând liniştea îi sună mobilul, era el .<br />- Da?<br />- Ce faci ? Unde eşti ?<br />- Mă plimb, acum merg acasă, de ce ?<br />- Aa, nu, nu pleca, aşteaptă-mă şi pe mine.<br />- Grăbeşte-te .<br />După 5 minute îl vede traversând strada către ea. Deja tremura, era emoţionată, ca şi când ar fi fost prima dată când îl vede. <br />- Ce cauţi prin părţile astea străino ?<br />- M-am săturat să stau în casă, vroiam să ies puţin, şi nici nu ştiu când am ajuns aici .<br />- Aşa de îndrăgostită eşti .<br />- Dacă ai ştii .Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1510390832110521496.post-63870509225678387712013-04-27T08:34:00.001-07:002013-04-27T08:34:57.051-07:00Logic. E atât de ciudat, parcă nimic din ce-i în jur nu trezeşte nici un sentiment în mine. Tot ce se întâmplă, bun sau rău, îmi e indiferent. Oricât aş încerca să găsesc ceva permanent, să nu mai fie nevoie să fac schimbări în viaţa mea, să nu-mi mai fie frică că o să-l pierd, devenind stresantă, prea ocupată să-l ţin lângă mine, ca într-un final să-l fac eu să plece, nu pot. Tot ce e bun în viaţa o dată şi o dată tot pleacă, la fel şi cu chestiile rele. Niciodată nu poţi fi sigur pe ceva, să poţi să spui că o să-ţi aparţină mereu. Indiferent de ce e: oameni, obiecte, chiar si sentimentele pleacă, poate nu pentru totdeauna, pentru că mereu vor rămâne amintirile, sigurul lucru nemurior.<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio0XOIHBuE5XjHHbvL9a-sXC1wc1025o_pbkz6OXSiakUC_VAFJUhOtIh_SjunSd3PWluFCxR9UhUXOQxxTCTCSD6aQNlb9utwh8gqa-mWmh4_QpbvF51xsVhYWw310hWf0ztMtZI2XaI/s1600/tumblr_lmegb7HxtP1qzkng1o1_500.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio0XOIHBuE5XjHHbvL9a-sXC1wc1025o_pbkz6OXSiakUC_VAFJUhOtIh_SjunSd3PWluFCxR9UhUXOQxxTCTCSD6aQNlb9utwh8gqa-mWmh4_QpbvF51xsVhYWw310hWf0ztMtZI2XaI/s320/tumblr_lmegb7HxtP1qzkng1o1_500.jpg" width="320" /></a> Te întrebi câteodată ce sens are viaţa, te naşti, creşti, te maturizezi, exişti şi mori. Doar atât !? Atunci ce rost are? Să treci pur şi simplu prin viaţă fară să trăieşti cu adevărat e ca şi cum ai renunţa la un obiect pentru că e la câţiva centimentrii de tine, şi îţi e prea greu să te rici să-l iei. Încearcă să trăieşti măcar puţin, pentru că niciodată nu şti ce va fi mâine. Trăieşte azi, pentru că mâine poate nu vei mai avea şansa .<br />
<br />Steleverzi.http://www.blogger.com/profile/02292034404120338306noreply@blogger.com0