Nu o să pot niciodată să fiu cu două persoane la fel, pentru că personalitatea mea este o enigmă ce variază în funcţie de starea mea de spirit, de omul cu care vorbesc, de felul în care-mi vorbeşte el..
Acest lucru mă înnebuneşte, fac confuzie între cum ar trebuii să fiu şi rănesc oameni care nu merită sau iubesc oameni care sunt nişte javre. Am ajuns la concluzia că sunt masochistă, continui să încerc, să persist, să repar ce nu se poate şi după-mi dau pălmi dar totuşi îi găsesc scuze.
Urăsc când am lângă mine o persoană ce merită totul şi nu sunt în stare să-i ofer nici un sfert din cât aş putea pentru că îi compar între ei, şi el mereu ajunge pe primul loc, în contrast cu restul care ar fi de zece ori mai buni. Nu degeaba se spune că iubirea orbeşte.. În ciuda dorinţei mele am ajuns să cred că iubirea este doar o etapă, un moft mai bine zis, ducem lipsă de iubire şi o căutăm ca orbii în primul care apare în faţă şi are textele la el. Iubirea este un mit, nu o să mă vezi niciodată să fiu îndrăgostită, toţi bărbaţii trec şi vin, unii se opresc pentru a-ţi aminti că le eşti cu mult superioară. Că tu deţii controlul şi ei sunt doar piesele de şah ce se sacrifică pentru regină. Tu îi înnebuneşti şi îi laşi să moară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu