Soarta a făcut ca Bianca sa audă conversaţia celor doi. Simţea că este vina ei, şi credea că cel mai bine este să se îndepărteze de Liviu, că este mai bine pentru toţi, mai puţin ea, dar trebuia să o facă . În următoarele zile a făcut tot posibilul să-l evite, şi-a schimbat până şi numărul, pe internet nu mai intra, iar la şcoală încerca să se facă nevăzută. El era îngrijorat, avea aproape o săptămână de când nu ştia nimic de ea. Când o căuta acasă, mama ei îi spunea mereu că e plecată, nu ştia ce să mai facă . Disperarea l-a făcut să meargă la cea mai apropiată prietenă a ei, unde află ce se întâmplă, şi cum din greşeală, Bianca a auzit tot, şi cum crede că este în plus, că decât să-i spună el că ar trebui să nu se mai vadă, mai bine pleacă ea.
Era hotărât să vorbească, să facă ceva, a aşteptat în faţa casei dimineaţa, când trebuia să plece la şcoală. Bianca, cum l-a văzut, s-a panicat, dar în acelaşi timp era fericită, că-l vede după atâtea zile, şi se apropie firav.
- Ce cauţi aici?
- Nu ştiam ce să mai fac, eram disperat, de o săptămână nu ştiu nimic de tine.
- Uite .. mai bine uită că trăiesc.
- Nu pot, şi nici nu vreau . Sorina mi-a spus tot .. nu trebuie să faci asta.
- O iubeşti, nu pot sta între voi .
- Ne-am despărţit..
O linişte le învăluia inimile, ea vroia doar să îl îmbrăţişeze, să-i spună tot, cât îl iubeşte, şi cât de dor i-a fost de el .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu